Invingatori...

Dinamo a debutat in returul campionatului printr-o victorie cu universitatea craiova. Era si de asteptat ca milogii craioveni sa dea vina pe albitraj in cazul unei infrangeri, lucru care de altfel s-a si intamplat.Da, a fost penalty in minutul 12... dar oare sta meciul intr-o faza? Daca aveau ceva de demonstrat o faceau pana in minutul 90; aveau timp arhi suficient. Sa nu uitam ca in turul campionatului Dinamo a fost total dezavantajata in meciul cu aceiasi olteni, care la momentul respectiv declarau sus si tare ca orice albitru mai greseste si e ceva normal... Se pare ca e normal doar cand se greseste in avantajul lor. Asta e fotbalul romanesc, echipele noatre nu stiu sa piarda si din pacate am o veste foarte proasta pentru voi: intr-un meci nu pot castiga ambele echipe... Si tipic romanesc cand ne vine randul sa pierdem "albitrii sunt de vina". Macar ati aratat ceva tot meciul? NIMIC... v-am dominat clar, fara niciun drept de apel. Daca voi aveati nevoie de un penalty sa invingeti, sunteti de-a dreptul penibili... Si cum pe teren nu ati aratat nimic, aruncati cu vorbe goale, loviti in imaginea clubului advers. Dar ghiciti ce... suntem obisnuiti sa fim loviti din toate partile.... Stiti...exista si o vorba "invingatorul e intotdeauna singur" si noi ne-am nascut invingatori, deci nu ne afectati cu absolut nimic. Ceea ce nu va dati voi seama e ca vorbele voastre aruncate din simpla frustrare si neputinta nu fac altceva decat sa demonstreze lipsa voastra de caracter. Jucatorii nostri au luptat, au castigat, v-au dominat fara niciun drept de apel si au luat cele trei puncte. Voi v-ati facut de ras! Daca aveati dreptate atunci in repriza a2a ne rupeati. Dar nici macar sa dati un sut periculos pe poarta nu stiti...

Cu riscul de a ma repeta vreau sa inchei prin a va spune ca un meci nu consta intr-o faza si in momentul in care ati avut doar doua ocazii in 90 de minute si ati fost presati 99.9%, ati fost invinsi. Daca in repriza a2a demonstrati ceva, aveati tot dreptul sa comentati si sa sariti, dar asa pregatiti-va constiincios urmatorul meci si aveti grija pe viitor sa va aratati forta in teren, nu in afara lui.

Lumea in care traim....

Stau de multe ori si privesc in jurul meu si nu pot sa cred ce vad.... De ce? Raspunsul e foarte simplu... pentru ca dimineata cand merg la scoala vad pe drum cel putin 5 persoane cu vraste cuprinse intre 11-16 ani care fumeaza, pentru ca de fiecare data cand deschid televizorul raman in stare de soc: profesoare care bat politisti, elevi care se drogheaza si mai stiu eu ce alte grozavii...dar mai ales cand constatam aceste lucruri ni se raspunde foarte clar " Si ce are?"
Nu ne mai pasa de nimic in jurul nostru, bucuria este reprezentata pentru multi de bautura, tigari, cluburi... Dar cati dintre noi mai citesc o carte? Cati dintre noi merg la teatru? si mai ales Catora dintre noi le pasa?
Mergand mai departe ma ingrozesc cand vad cate-un specimen cu buze roz care depasesc cu mult conturul normal si date pe fata cu fond de ten de 3 cm... Mai avem oare gusturi in secolul 21? Sau punem de toate pe noi sa fie....
Si bineinteles ca de vina este generatia tanara... pai daca adultii nu stiu altceva decat sa-si urmareasca propiul interes, iar la scoala 85% din profesori sunt total incompetenti, care este vina noastra? In momentul in care un profesor umbla pe coridor cu tigara in gura, cu ce tupeu mai vine sa-ti ceara tie explicatii? Cand un profesor vine la ora si te pune sa conspectezi din carte, cum vine ora urmatoare sa te asculte? Cand lectia predata de un profesor este un nonsens, fiecare propozitie neavand o legatura cu cealalta, ce ar trebui tu sa intelegi? Cand ceri ajutorul dirigintelui si de fiecare data raspunsul este "nu pot face nimic" , cat de motivat poti fi? si exemplele pot continua la nesfarsit....
Si atunci va intreb : In ce lume traim? Si generatia tanara ce procentaj de vina are?

"Castelul din nori s-a sfaramat"

Tocmai am terminat de citit cartea lui Stieg Larsson si mi-a placut foarte foarte mult...trebuie sa recunosc ca avand in vedere grosimea ei(853 pg), a trebuit sa-mi sacrific cam tot weekend-ul citind-o, dar sacrificiul a meritat. Este vorba despre o carte politista, cu un subiect complex, care te tine pe jar cam pe tot parcursul ei...
Iata si cateva date oficiale despre roman(descrierea aflata pe coperta din spate):


<Millennium! S-a împlinit ceea ce speraţi la sfârşitul celui de-al doilea volum: Lisbeth Salander nu a murit. Dar nu vă bucuraţi întru totul: rănită mortal, ea rămâne prizonieră câteva săptămâni bune în spital, neputând nici să se mişte, nici să acţioneze cumva. Este încolţită din toate părţile, acuzaţii grave apasă asupra ei. Mai este o problemă: tatăl ei, fostul spion Zalachenko, pe care ea are toate motivele să-l urască de moarte şi pe care l-a rănit cu o lovitură de secure în cap, se află la acelaşi spital, în camera vecină.
Misterioasa Secţie ilegală care s-a constituit cu ani în urmă în sânul serviciilor secrete îşi continuă activităţile subterane. Ca să poată rămâne în umbră, oamenii Secţiei au tot interesul să-i elimine pe cei care le-au ghicit existenţa.
De partea binelui, putem conta pe Mikael Blomkvist care, pe de-o parte ţine foarte mult la Lisbeth, deşi nu are voie să o vadă în starea în care ea se află, pe de altă parte, încearcă să aducă la lumină o conspiraţie şi un secret de stat care, odată revelate, ar dovedi nevinovăţia acesteia. Întrebarea este: mai poate Mikael conta pe prietena lui, Erika Berger, acum când aceasta devine redactor-şef al unei publicaţii concurente?
Lisbeth Salander – o tânără hackeriţă genială, dar şi puţin stranie – şi Mikael Blomkvist – jurnalist seducător care reuşeşte să scoată întotdeauna la iveală subiecte încinse (un fel de alter ego al autorului) – sunt personajele principale ale trilogiei Millennium. În primul volum, BĂRBAŢI CARE URĂSC FEMEILE, cei doi rezolvă un caz misterios: Harriet Vanger, moştenitoarea uneia dintre cele mai bogate familii din Suedia, a dispărut cu 40 de ani în urmă. Un scenariu fascinant care combină misterul unei crime, saga unei familii, o poveste de dragoste şi o intrigă financiară. Volumul 2, FATA CARE S-A JUCAT CU FOCUL, se centrează pe Lisbeth Salander care devine brusc ţinta unei conspiraţii, la baza căreia se află o facţiune ultramisterioasă a serviciilor secrete suedeze. Salander este vânată de poliţie, Blomkvist aduce la lumină o afacere murdară în care, în spatele comerţului cu prostituate, se ascunde de fapt un secret de stat. Lisbeth Salander este împuşcată în cap, umăr şi picior.>>


Pot spune ca m-a surprins, chiar de mult nu am mai citit o carte cu un asemenea interes, asa ca o recomand cu placere tuturor cititorilor trecuti de 15 ani...

Blog

Pentru ca orice parere merita auzita si pentru ca oricine are un mod diferit de a gandi, e din ce in ce mai interesant sa citesti bloguri... Dar daca tu citesti gandurile, problemele si opiniile altora poate au si ei curiozitatea sa le cunoasca pe ale tale. Cu siguranta vor fi mereu contestatari, dar daca unei singure persoane ii face placere sa iti auda noile aiureli, de ce nu?
Deci, nu-mi ramane nimic de spus decat "Bun venit pe blogul meu!"