Ma gandeam la preocuparile noastre de zi cu zi... si sunt foarte fericita sa spun ca la sfarsitul zilei, cand ma uit in urma, vad ca nu a trecut o zi degeaba, nu am pierdut timpul aiurea si acum pot dormi linistita pentru ca stiu ca desi a mai trecut o zi din viata mea, am reusit sa o exploatez la maxim...
Vorbesc deseori cu bunicii mei intrebandu-i despre tineretea lor, imi place atat de mult sa ii aud depanand amintiri... si realizez ca ei duceau o viata mai incarcata si chiar mai asezata decat cea pe care o ducem noi....Am aflat ca ei primeau musafiri la fiecare sfarsit de saptamana si desi uneori nu faceau invitatii se gasea cineva sa le bata la usa... Am mai aflat ca bunica mea a muncit timp de 20 de ani fara sa aiba macar o saptamana de concediu si totusi avand la dispozitie doar sfarsiturile de saptamana a vizitat mai multe locuri decat parintii mei in 17 ani de casatorie. E ciudat ca desi timpul liber era mai scurt, era utilizat mai intens si mai productiv. E interesant sa asculti povestile bunicilor, poti afla lucruri despre viata care niciun program tv si niciun site nu ti le va putea arata vreodata...
Bunicilor le cade bine sa-si vada nepotii( in cazul meu nepoata, deoarece sunt singura la parinti la fel ca si parintii mei) interesati de povestile lor, iar eu stand in aceiasi curte in care si-au trait viata strabunicii mei, unde s-a nascut bunica mea, tata si locul pe care l-am numit si eu pentru prima data "acasa", ascult cu rabdare amintirile bunicilor si ma gandesc ca odata voi putea si eu transmite mai departe intamplarile familiei mele...
O sa inchei printr-un citat celebru a lui Aldous Huxely, care spunea ca "de la generatie la generatie nimic nu se schimba si totusi totul este complet diferit".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu